Nu a trecut mult dupa aflarea vestii ca finu' Iulian si-a luat cal (iapa mai exact - Szabrina pe nume) si mergem iute la Ploiesti pe 23.05 sa vedem mandretea de cal - semipursange am inteles, adusa de pe la Oradea si provenita din Ungaria- cal de sport unguresc (s-ar numi rasa).
  La hipodrom ajungem echipa mare: finii Iulian, Georgiana si Maxi, Marian cu tovarasa Dana (prospat indragostitzi) + noi - eu, Dia, Geo si Alex (nepoata- multi nu ii dau 18 ani si o intreaba la restaurant de buletin- in realitate are 22 si tocmai ce a terminat facultatea) mare iubitoare de cai (a plans cand tata socru l-a vandut pe Cristi -un cal tinerel care a facut mai multe boroboatze printre care ultima l-a si muscat).


   Ne cam era foame asa ca la vechiului hipodrom lasat acum in paragina am gasit o terasa unde am luat cate ceva de ale gurii


baietilor le era cam sete da nu am luat-o pe bere sa nu creeam impresie proasta calului,


in sfarsit ne urnim spre grajduri,


Iulian aduce iapa,


o frumusete apreciaza toata lumea,


copii incearca sa ademeneasca niste ponei,


Alex se rade cu Evelina :)))


Geo incepe sa se familiarizeze cu Bujorel (zis si Buzopel)


Iulian il ajuta si pe Maxi sa faca cunostinta cu renumitul Buzopel,


se da militaria jos din pod,


Alex face inaugurarea... a mai calarit ea ceva mai ales fara sa :))) apropo pt. personalitatile interesate e alone in momentul de fata si primeste oferte pe adresa: alexandra_boico@yahoo.com :)))


e in elementul ei,


Geo ia haturile singur,


se descurca chiar foarte bine cu Buzopel,


daca e nevoie aplica si mici corectii,


e randul meu s-o iau pe Szabrina,


ma prind repede despre ce e vorba,


nici la trap nu sunt dificultati,


si vorba cantecului "tot ce las in urma mea e fum"


nasa si fina putin triste, din motive obiective ele nu pot participa activ la obosirea calului,


intra si Marian pe felie,


urmeaza Dana,


ea nu vrea sa oboseasca bietul animal,


ma sui din nou de data asta fara manej si plec in imprejurimi,


ma intorc in trap,


si lui fina ii e draga dar nu o recunoaste inca deschis (prietenii stiu de ce:)))


pozna de tablou,


dupa atata calarie parca merge o bere si-un desert,


pe seara mergem la fini acasa in Ploiesti si se lasa cu mici,


dantuieli,


si desigur bere,


pe unii ii loveste somnul mai repede...

Mihai