Ideea turei a fost sa vedem cat mai multe biserici fortificate plus alte fenomene (coloanele de bazalt si vulcanul din Racos) din jurul Brasovului intr-un weekend de toamna.
Gasca dornica a fost destul de numeroasa, la limita cabanutei din Homorod unde aveam sa inoptam, mai exact:  subsemnatul, Dia, Geo, Alexandra, Adi, Roxana, Maria, Alin, Mihai Iliescu, Nicoleta, Sorin, Claudia, Mihai Mitroi, Elena, Ioana, Marian si Karmen.
Reusim sa plecam destul de devreme si in jur de 10 si ceva ajungem la Prejmer prima biserica fortificata ce o aveam in vedere, foarte aproape de Brasov.

Cetatea de la Prejmer a fost construita in secolele XV-XVI in jurul bisericii din localitate ale carei inceputuri sunt puse in legatura cu stapinirea cavalerilor teutoni in Tara Birsei ( 1211 – 1225 ). Este considerata cea mai puternica fortificatie taraneasca din Transilvania Medievala.

Ne indreptam galagiosi catre intrare, Dia cu Geo recapituleaza datele tehnice :)))

 

Ridicata  in formele goticului timpuriu, biserica are bolti oglivale si capele laterale ce flancheaza absida principala de forma poligonala. In bolta se poate vedea semnul cetatii.

A nu se crede ca sunt o enciclopedie ambulanta :))), informatiile le am de pe net :)))

 

Geo fara mireasa deocamdata :)))  in fata altarului, foarte valoros se pare, pe tema patimilor Domnului, datind de la mijlocul de secol al XV-lea.

In incinta fortificatiei exista si un loc avind destinatia unei scoli. Aici s-a predat in timpul asediilor si in vremuri de primejdie. Primii dascali sunt mentionati in 1460 si 1556. Sala de clasa e decorata cu fresce de secol XVIII si a fost folosita pina in 1853 cind in centrul comunei s-a construit o scoala noua cu trei etaje.

 

La interior zidurile sunt captusite cu incaperi de refugiu dispuse pe mai multe nivele destinate sa adaposteasca populatia satului in caz de asediu.

 

Mai admiram o data turnul octogonal al bisericii fortificate Prejmer si plecam incantati de cele vazute,

Ajungem rapid la Harman, cu mic si mare ne indreptam spre intrare,

Distinsul turn cu patru nivele si patru mini turnulete in varf ne atrange atentia imediat

 

O capela funerara cu picturi murale din secolul XV.

Altarul si orga in stil baroc dateaza din secolul XVIII

 

Faina intrare...

 

În 1923, s-au adus trei clopote de la Viena, iar unul s-a fisurat în timpul transportului. A fost îngropat în curtea bisericii.

În 1969, din cauza pământului prea înalt, rezultat de la căsuţele demolate după 1848, s-a făcut umezeală mare în biserică şi au trebuit să scoată pământul din curtea bisericii afară. Atunci s-a scos şi clopotul din pământ, şi s-a făcut un monument din acesta în 1973 în curtea bisericii pentru cei ce odihnesc în pamânturi străine.

 

Dispozitivul de aparare a cetatii bisericesti consta dintr-o cortina de ziduri aproape circulara si 5 bastioane carora li s-a adaugat ulterior unul octogonal. Cetatea din jurul bisericii a fost construita treptat in secolele XV-XVI.

 

Lasam in urma Cetatea si biserica Harman si facem o scurta oprire la Feldioara sa vedem ce a mai ramas din cetate... din pacate nu mare lucru,

 

Urmatoarea oprire este la Biserica fortificata din Viscri, una dintre cele mai vechi din Transilvania, primele vestigii datind din secolul XII.

Altarul si bineinteles orga,

 

Avem parte de o prezentare foarte interesanta a bisericii din partea unei doamne sasoaice,

 

Ne suim desigur si aici in turn si admiram fortificatia si imprejurimile,

 

Fortificatia este conservata in conditii relativ bune, inserarea se apropie si noi ne grabim spre Homorod unde vom inopta,

 

Am ajuns inainte de caderea noptii la cabanuta, este ceea ce ne doream :)))

 

Incingem focul pentru gratar si ne racorim cu o Timisoreana,


Savuram pe nerasuflate friptura si micii,


Si ne strangem in cabanuta in jurul semineului incins.


Dimineata dupa ce dau desteptarea pe o melodie a lui Pitis ma apuc de pregatit celebra omleta cu ramasitele de la gratar :))) ce gustos!


Reusim sa plecam de la cabana relativ repede (cam o ora si jumatate cu totul de cand ne-am trezit) si ne oprim la biserica din Homorod unde ne deschide poarta dl. Thome.


Biserica din Homorod, cu hramul Sfintul Petru este construita dupa un plan cel putin bizar pentru un sanctuar crestin - altarul si corul, in loc sa fie la est, cum erau in toate bisericile evanghelice, si cum sunt in genere in orice biserica, se gasesc in partea de sud


Amvonul este frumos decorat

Bancile sunt simple. Dl. Thome ne explica rinduiala in bierica: aici stau fetele confirmate, acolo batrinii, aici femeile maritate, acolo feciorii, acolo barbatii, reguli care sunt prezente intr-o forma sau alta in majoritatea bisericilor vizitate cu o zi in urma.

 

Ma sui cu Geo si aici in turnul bisericii pentru o viziune de ansamblu,

 

Privelistea este deosebita,

 

Se poate pune si intrebarea "de ce bat clopotele Mitica?"

 

Fortificatia care inconjoara biserica evanghelica nu a fost niciodata cucerita.

 

Lasam in urma Homorodul si in drum spre Racos ne oprim la biserica din Bogata Olteana, biserica construita recent dar cu o arhitectura foarte interesanta.

 

Ideea de a construi o noua biserica la Bogata încă înainte de primul război mondial. Oamenii au strâns bani pentru construcţie dar banca a dat faliment şi banii s-au pierdut. Între cele două războaie din nou au strâns bani şi din nou banca a dat faliment pierzându-se tot. După al doilea război mondial a venit o inflaţie galopantă şi a topit a treia oară noile fonduri greu adunate. Oamenii, sfidând ateismul agresiv şi oprimant instaurat odată cu comunismul, au început să fasoneze piatra în carierele munţilor Perşani, după planurile întocmite de arhitectul fără arginţi Nicolae Creţoiu , el însuşi fiu al satului Bogata, care a plănuit biserica într-un stil arhitectural de sinteză românească, durată din material nobil: piatră fasonată şi sculptată, frize de marmură, catapeteasmă şi strane din lemn nobil sculptat.

Autorităţile comuniste au confiscat in mai multe rinduri piatra sculptată şi au construit din ea o îngrăşătorie de scroafe la Turzun. Oamenii din Bogata, (cele 43 de familii, satul fiind printre cele mai mici din Transilvania) nu au cedat şi au reînceput truda cu încrâncenare sisifică primind sprijin tăinuit de la diferite personalităţi culturale, de la alte parohii şi, în primul rând, cu propriile eforturi şi sacrificii. Sufletul acestei acţiuni a fost părintele profesor universitar dr. Spiridon Cândea , iniţiatorul proiectului şi prim ctitor al acestei biserici.
Lucrările de zidărie s-au încheiat în toamna anului 1960, când biserica se afla sub acoperiş, iar pe cea mai înaltă turlă s-a ridicat crucea de metal, simbol al biruinţei creştine.
Zidăria este opera unui român de origine italiană, Francisc Dibernardo, pietrar de meserie, care până la vârsta de 70 de ani nu mai construise nimic, nici măcar o căsuţă cât de mică, şi care nici după ce a lucrat şase ani la biserică, punând cu mâna fiecare piatră la locul ei, numerotată după planurile arhitectului Creţoiu, nici după aceea nu a mai construit absolut nimic. 

 

Pe exterior biserica este plina de simboluri. Fiecare fereastra se sprijina pe capete de berbec, leu, taur, acvia.

 

Foarte frumos este pictata si clopotnita,

 

Ajunsi la Racos ne oprim la Castelul Bethlen, resedintă nobiliară fortificată, de mică amploare, construită în stilul Renasterii transilvănene, în anul 1664. Incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colturi si turn pătrat de intrare, tipică arhitecturii militare medievale târzii.

 

S-a inceput ceva renovare, din pacate ca la noi, lucrurile raman neterminate :((

 

Urmatoarea oprire o facem la coloanele de bazalt din Racos,

 

Coloanele sunt un monument al naturii scos la iveala de om prin carierele din zona, aflat la 528m altitudine si care este produsul ultimelor manifestari vulcanice din Carpatii Orientali, mai exact sunt rezultatul racirii diferentiate a magmei, care in partea centrala a curgerii conserva mai bine temperatura si permite o racire de lunga durata reflectata de fisura poligonala, perpendiculara pe suprafata curgerii (conform informatiilor de pe panourile de langa coloane) .

 

Si ultimul nostru obiectiv Vulcanul tot din Racos desigur. Din craterul acestui vulcan s-a exploatat mult timp zgura. Intre timp craterul a devenit rezervatie iar exploatarile s-au oprit. Peisajul ramas, chiar si dupa interventia brutala a omului, e deosebit de pitoresc.

 

Cam asta a fost tura noastra cu specific predominant cultural, in drum spre casa mai facem o opride de 3 ore la Paradisul Acvatic din Brasov ca sa ne dezmortim putin oasele in bazin dupa atata contemplare :)))

 

Mihai,