Team Barbu : Mountains - Nature - Adventure

Iarna calare

2010-03-04T15:15:44Z

Weekend-ul nostru prelungit de schi la Vatra Dornei se apropie de sfarsit asa ca imi revine o idee de a face o tura calare in muntii din imprejurimi prin zapada :))) buna de inceput de februarie.

Zis si facut stabilesc detaliile cu dl.Emil care vine si ne ia de la parintii Roxanei si ne conduce la punctul de plecare,

�
calutii asteapta cuminti plecarea,

�Dia primeste ajutor din partea unei buturugi pentru a incaleca :)))

�si plecam, 3 oameni (eu, Dia si insotitorul nostru) si 4 cai (unul urmand sa il lasam la grajd)

� ce imi place genul asta de poza pe care o intitulez "lumea vazuta printre urechile calului" :)))

� parcurgem ceva ulite de pe dealul Runc,

� calutii sunt cuminti (chiar prea cuminti), trebuie sa depun ceva efort cu calcaiele sa il pornesc pe Radu al meu la trap,

� o casuta din lemn si o matza in par :)))

� ne oprim putin sa lasam calul in plus, Dia este emotionata de eveniment si de calul ei Nastratin care era ceva mai jucaus,

�
parasim ulitele si o luam offroad :)))

�panta pe care incepem sa urcam cred ca este inclinata la peste 30 de grade si nu ma gandeam ca este posibil sa urcam calare :)))

�
Dia este din nou putin emotionata :)))

�zarim in vale imprejurimile Vatrei Dornei

�
prin padure Dia incepe sa se relaxeze si sa savureze momentul (cu exceptia bucatilor cand ii dau trap :)))

�
la iesirea din padure dam de o poiana, bun prilej de poze,

�
in cap imi suna un cantec Pheonix : Negru Voda :)))

� bun baiat Radu asta al meu :)))

� Dia calare pe calul cu doua capete :)))

� pornim din nou la drum prin zapada pufoasa :)))

� coboram lin printre brazi ocazie buna sa mai maresc ritmul :))) spre dezaprobarea altor persoane (vezi Dia)

�peisajul parca este desprins din basm,

�ma gandesc ca incepem sa inchidem cercul si ca tura noastra se apropie de sfarsit :(( imi doream sa calaresc pana la apusul soarelui

�Dia este si ea foarte incantata si ii citesc zambetul larg ascuns in caciula :)))

�vedem Vatra Dornei in vale si auzim in departare muzica populara de la Carnavalul Zapezii de pe partie,

�
inca putin si se termina tura noastra calare,

�am parcat calutii,

�
si le multumim pentru plimbare :)))

�Mihai,

Schi de tura in Neamtului

2010-03-04T13:07:56Z

Doream de mult timp sa probez schiul de tura si cand e sa fie cu noroc este :))). Cautand pe net despre schiul de tura dau de un comentariu al Bunicului pe "Carpati" care mi-a atras imediat atentia si cum avea si numarul de telefon il sun imediat pe Bunicu' si in mai putin de 5 minute realizam amandoi ca avem multe puncte in comun in ciuda diferentei semnificative de varsta dintre noi.

Stabilim o intalnire sa ne cunoastem direct, ocazie cu care ne confirmam amandoi ca putem face o echipa pe cinste.

Nu pierdem timpul deloc si in ultimul weekend din ianuarie (la mai putin de o saptamana de la primul contact telefonic) plecam de dimineata spre Predeal cu obiectiv refugiul Retevoi pe schiuri de tura.

Bunicul imi da in dar schiurile lui mai vechi de tura care in ciuda anilor sunt in stare buna de functionare, calapari ii iau pe ai mei de alpin, 2 bete de schi plus rucsacul de 15 kg si suntem gata de plecare.

Nu stim sigur ce gasim la Retevoi asa ca Bunicul preventiv ia si cortul,

si am plecat... Bunicul e atent la miscarile mele si imi arata si explica cum sa fac corect alunecarea pe piei de foca. Sunt in culmea fericirii! Mi se implineste un vis :)))

si subsemnatul...

inaintam pe drumul forestier cu zapada batatorita de ATV-urile din Predeal :( din pacate,

compenseaza zapada numai buna si soarele ce ne zambeste

deprind pasul de schi de tura pe un drum foarte potrivit pentru scoala (faina tura ai ales Bunicule pentru initiere :)))

ne apar dintr-o data pantele pline de zapada ale Baiului,

la o pauza de realimentare :)

si din nou la drum,

coboram in cea mai mare parte acum :))

pe masura ce ne indepartam de Susai auzim tot mai rar ATV-uri,

la bancuta facem un mic popas pentru camuflarea schiurilor si claparilor, urmand sa parcurgem restul drumului prin padure pe bocanci,

(pana aici GPS arata 10 km parcursi)

si din nou la drum,

ar fi fost ceva mai dificil cu schiurile pe aici,

intalnim pe drum foisoarele de vanatoare (de altfel si refugiul Retevoi a fost o cabana de vanatoare),

savuram zapada

si peisajul :)))

doar un snowmobil mai indraznet a ajuns pana aici,

ajungem si la refugiu :))

ne organizam rapid cu un ceai cald, o tuica fiarta si o supa :)))

ne tin companie la bucatarie Marius si Lili care ajung in urma noastra, dar prefera sa doarma in cortul lor

refugiul este curat si ingrijit, cinste cui s-a ocupat de el,

dupa o noapte prelungita de odihna fara frig (nu cred ca a coborat temperatura in refugiu sub 0 - de foc nu putea fi vorba, soba functionand in principal ca afumatoare :))) mancam ceva si dupa un ceai si o cafea ne pregatim de plecare,

o luam la vale pe acelasi drum,

la bancuta ne recuperam schiurile si Bunicu' ma invata cum sa fac un fel de sanie din schiuri ca sa le tragem dupa noi la deal

ne putem imagina putin si situatia unei expeditii polare in care tragem o sanie dupa noi :)))

vremea tine si astazi cu noi, Bunicu' nu isi mai pune schiurile, avea deja rana la picior de la clapari, eu reiau mersul pe schiuri dupa urcarea pantei, nerabdator sa asimilez mai bine pasul,

si ajungem la punctul de plecare,

cam asta a fost, MULTUMESC MULT BUNICULE !!! PRESIMT CA VOR URMA MULTE TURE FAINE IMPREUNA !!!

Mihai,

O plimbare de toamna in Ciucas

2009-12-16T15:08:38Z

Aveam un chef nebun sa ii mai dam un munte chiar si de o zi; Viorel ajungea in Ploiesti la o petrecere de sambata asa ca ne-am combinat rapid pe duminica la un Ciucas.

Plecam sambata de acasa pe la pranz si ne oprim� la Ploiesti la Hipodrom unde facem cate o tura pe Puica si pe Szabrina dupa care ne retragem la Marian la un gratar si apoi la culcare.

Duminica dimineata dupa cateva indicatii apare Vio la poarta la Marian si in jur de 8 reusim sa plecam din Ploiesti.

Ajungem rapid la Muntele Rosu, luam rucsacii de tura in spate si plecam spre varful Ciucas pe banda galbena; participanti 4 la numar: eu, Dia, Geo si Vio.

Iepurasii mei sunt ca de obicei "ready for action" :)))

Culorile toamnei ne incanta privirile,

Geo zis si "Rangerul cu sapca roasa" de soricei probabil :)))

Luam cate o gura de apa la fantana Nicolae Ioan si ceva la pachet in sticlute,

Ne apropiem de fosta cabana Ciucas,

Dar se pare ca lucrurile renasc dupa mult timp, sa speram ca nu va apare o constructie dedicata pantofarilor si ATV-istilor !!!

Ne continuam drumul spre varf pe banda rosie, pacat ca ceata nu ne prea lasa sa vedem privelistea,

Suntem in gol alpin si vantul ne indeamna sa ne echipam cu hanoracele de fas,

Foamea isi spune cuvantul si ne organizam rapid de un pranz.

Cand si cand vantul mai imprastie putin ceata atat cat sa mai zarim ceva in jurul nostru,

Este cum s-ar zice o tura de relaxare,

Zarim prin ceata si Babele la sfat, nu s-au plictisit oare pana acum de atata vorba :)))

Mai avem putin pana pe varf,

Geo flutura cu mandrie steagul nostru pe varf, oriunde am fi tot romani suntem !!!

Rugam pe cineva sa ne pozeze pe toti 4

Coboram spre saua Tiglai,

Geo ca de obicei in forma maxima,

Formele de stancarii specifice Ciucasului ce seamana adesea cu niste degete sau... altceva :))) lucru pentru care Vio apreciaza ca acest munte ar trebui sa fie foarte indragit de doamne :))))

Cu toata ceata tot mai zarim cate ceva,

Avem ceva noroc si ceata incepe sa fuga de noi,

Chiar daca nu trece de 2000m, vf. Ciucas fiind la 1954, muntele este foarte frumos,

Ca de obicei il intalnim si pe Buda Norocos !!!

Geo gaseste ceva interesant...

Foarte faina zi de toamna am mai prins :)))

Doar rododendronul inflorit lipseste,

Invitatie la catarare, din pacare roca nu este prea buna,

Team Barbu

Aduce parca putin cu Creasta Cocosului din Gutai,

Cobaoram in padure spre Muntele Rosu,

Ne clatim din nou ochii cu varietatea de culori,

In curand suntem la masina,

A fost o tura scurta si faina, ajunsi la masina ne imbarcam si plecam spre Ploiesti unde il lasam pe Vio pentru continuarea petrecerii si noi ne indreptam spre casa.

Mihai,

Biserici fortificate in jurul Brasovului

2009-12-16T10:37:12Z

Ideea turei a fost sa vedem cat mai multe biserici
fortificate plus alte fenomene (coloanele de bazalt si vulcanul din Racos) din
jurul Brasovului intr-un weekend de toamna.

Gasca dornica a fost destul de numeroasa, la limita cabanutei din Homorod
unde aveam sa inoptam, mai exact:� subsemnatul, Dia, Geo, Alexandra, Adi,
Roxana, Maria, Alin, Mihai Iliescu, Nicoleta, Sorin, Claudia, Mihai Mitroi,
Elena, Ioana, Marian si Karmen.

Reusim sa plecam destul de devreme si in jur de 10 si ceva ajungem la Prejmer
prima biserica fortificata ce o aveam in vedere, foarte aproape de Brasov.

Cetatea de la
Prejmer a fost construita in secolele XV-XVI in jurul bisericii din localitate
ale carei inceputuri sunt puse in legatura cu stapinirea cavalerilor teutoni in
Tara Birsei ( 1211 – 1225 ). Este considerata cea mai puternica fortificatie
taraneasca din Transilvania Medievala.

Ne indreptam galagiosi catre intrare, Dia cu Geo recapituleaza datele tehnice :)))

Ridicata� in formele goticului timpuriu, biserica are bolti oglivale si capele laterale ce
flancheaza absida principala de forma poligonala. In bolta se poate vedea semnul cetatii.

A nu se crede ca sunt o enciclopedie ambulanta :))), informatiile le am de pe net :)))

Geo fara mireasa deocamdata :)))� in fata altarului, foarte valoros se pare, pe tema patimilor Domnului, datind de la mijlocul de secol al XV-lea.

In incinta
fortificatiei exista si un loc avind destinatia unei scoli. Aici s-a predat in
timpul asediilor si in vremuri de primejdie. Primii dascali sunt mentionati in
1460 si 1556. Sala de clasa e decorata cu fresce de secol XVIII si a fost
folosita pina in 1853 cind in centrul comunei s-a construit o scoala noua cu
trei etaje.

La interior zidurile sunt captusite cu incaperi de refugiu
dispuse pe mai multe nivele destinate sa adaposteasca populatia satului in caz
de asediu.

Mai admiram o data turnul octogonal al bisericii fortificate Prejmer si plecam incantati de cele vazute,

Ajungem rapid la Harman, cu mic si mare ne indreptam spre intrare,

Distinsul turn cu patru nivele si patru mini turnulete in varf ne atrange atentia imediat

O capela funerara cu picturi murale din secolul XV.

Altarul si orga in stil baroc dateaza din
secolul XVIII

Faina intrare...

�n 1923, s-au
adus trei clopote de la Viena, iar unul s-a fisurat �n timpul transportului. A
fost �ngropat �n curtea bisericii.

�n 1969, din
cauza p�m�ntului prea �nalt, rezultat de la c�su�ele demolate dup� 1848, s-a
f�cut umezeal� mare �n biseric� �i au trebuit s� scoat� p�m�ntul din curtea
bisericii afar�. Atunci s-a scos �i clopotul din p�m�nt, �i s-a f�cut un
monument din acesta �n 1973 �n curtea bisericii pentru cei ce odihnesc �n
pam�nturi str�ine.

Dispozitivul de aparare a cetatii bisericesti
consta dintr-o cortina de ziduri aproape circulara si 5 bastioane carora li s-a
adaugat ulterior unul octogonal. Cetatea din jurul bisericii a fost construita
treptat in secolele XV-XVI.

Lasam in urma Cetatea si biserica Harman si facem o scurta oprire la Feldioara sa vedem ce a mai ramas din cetate... din pacate nu mare lucru,

Urmatoarea oprire este la Biserica fortificata din Viscri,

una dintre cele mai vechi din Transilvania,
primele vestigii datind din secolul XII.

Altarul si bineinteles orga,

Avem parte de o prezentare foarte interesanta a bisericii din partea unei doamne sasoaice,

Ne suim desigur si aici in turn si admiram fortificatia si imprejurimile,

Fortificatia este conservata in conditii relativ bune, inserarea se apropie si noi ne grabim spre Homorod unde vom inopta,

Am ajuns inainte de caderea noptii la cabanuta, este ceea ce ne doream :)))

Incingem focul pentru gratar si ne racorim cu o Timisoreana,

Savuram pe nerasuflate friptura si micii,

Si ne strangem in cabanuta in jurul semineului incins.

Dimineata dupa ce dau desteptarea pe o melodie a lui Pitis ma apuc de pregatit celebra omleta cu ramasitele de la gratar :))) ce gustos!

Reusim sa plecam de la cabana relativ repede (cam o ora si jumatate cu totul de cand ne-am trezit) si ne oprim la biserica din Homorod unde ne deschide poarta dl. Thome.

Biserica din Homorod, cu hramul Sfintul Petru
este construita dupa un plan cel putin bizar pentru un sanctuar crestin -
altarul si corul, in loc sa fie la est, cum erau in toate bisericile
evanghelice, si cum sunt in genere in orice biserica, se gasesc in partea de
sud

Amvonul este frumos decorat

Bancile sunt simple. Dl. Thome ne explica rinduiala in bierica: aici stau fetele
confirmate, acolo batrinii, aici femeile maritate, acolo feciorii, acolo
barbatii, reguli care sunt prezente intr-o forma sau alta in majoritatea bisericilor vizitate cu o zi in urma.

Ma sui cu Geo si aici in turnul bisericii pentru o viziune de ansamblu,

Privelistea este deosebita,

Se poate pune si intrebarea "de ce bat clopotele Mitica?"

Fortificatia care inconjoara biserica
evanghelica nu a fost niciodata cucerita.

Lasam in urma Homorodul si in drum spre Racos ne oprim la biserica din Bogata Olteana, biserica construita recent dar cu o arhitectura foarte interesanta.

Ideea de a
construi o noua biserica la Bogata �nc� �nainte de primul r�zboi mondial. Oamenii au str�ns bani pentru construc�ie
dar banca a dat faliment �i banii s-au pierdut. �ntre cele dou� r�zboaie din
nou au str�ns bani �i din nou banca a dat faliment pierz�ndu-se tot. Dup� al
doilea r�zboi mondial a venit o infla�ie galopant� �i a topit a treia oar�
noile fonduri greu adunate. Oamenii, sfid�nd ateismul agresiv �i oprimant
instaurat odat� cu comunismul, au �nceput s� fasoneze piatra �n carierele mun�ilor
Per�ani, dup� planurile �ntocmite de arhitectul f�r� argin�i Nicolae Cre�oiu ,
el �nsu�i fiu al satului Bogata, care a pl�nuit biserica �ntr-un stil
arhitectural de sintez� rom�neasc�, durat� din material nobil: piatr� fasonat�
�i sculptat�, frize de marmur�, catapeteasm� �i strane din lemn nobil sculptat.

Autorit��ile comuniste au confiscat in mai multe rinduri
piatra sculptat� �i au construit din ea o �ngr��torie de scroafe la Turzun.
Oamenii din Bogata, (cele 43 de familii, satul fiind printre cele mai mici din
Transilvania) nu au cedat �i au re�nceput truda cu �ncr�ncenare sisific�
primind sprijin t�inuit de la diferite personalit��i culturale, de la alte
parohii �i, �n primul r�nd, cu propriile eforturi �i sacrificii. Sufletul
acestei ac�iuni a fost p�rintele profesor universitar dr. Spiridon C�ndea ,
ini�iatorul proiectului �i prim ctitor al acestei biserici.

Lucr�rile de zid�rie s-au �ncheiat �n toamna anului 1960, c�nd biserica se afla
sub acoperi�, iar pe cea mai �nalt� turl� s-a ridicat crucea de metal, simbol
al biruin�ei cre�tine.

Zid�ria este opera unui rom�n de origine
italian�, Francisc Dibernardo, pietrar de meserie, care p�n� la v�rsta de 70 de
ani nu mai construise nimic, nici m�car o c�su�� c�t de mic�, �i care nici dup�
ce a lucrat �ase ani la biseric�, pun�nd cu m�na fiecare piatr� la locul ei,
numerotat� dup� planurile arhitectului Cre�oiu, nici dup� aceea nu a mai
construit absolut nimic.�

Pe exterior
biserica este plina de simboluri. Fiecare fereastra se sprijina pe capete de berbec,
leu, taur, acvia.

Foarte frumos este pictata si clopotnita,

Ajunsi la Racos ne oprim la Castelul Bethlen, resedint� nobiliar� fortificat�, de mic� amploare, construit� �n stilul
Renasterii transilv�nene, �n anul 1664. Incint� fortificat� de plan
p�trat, cu bastioane circulare la colturi si turn p�trat de intrare,
tipic� arhitecturii militare medievale t�rzii.

S-a inceput ceva renovare, din pacate ca la noi, lucrurile raman neterminate :((

Urmatoarea oprire o facem la coloanele de bazalt din Racos,

Coloanele sunt un monument al naturii scos la iveala de om prin carierele din zona, aflat la 528m altitudine si care este produsul ultimelor
manifestari vulcanice din Carpatii Orientali, mai exact sunt rezultatul racirii diferentiate a magmei, care
in partea centrala a curgerii conserva mai bine temperatura si permite
o racire de lunga durata reflectata de fisura poligonala,
perpendiculara pe suprafata curgerii (conform informatiilor de pe panourile de langa coloane) .

Si ultimul nostru obiectiv Vulcanul tot din Racos desigur. Din craterul acestui vulcan s-a exploatat mult
timp zgura. Intre timp craterul a devenit rezervatie iar exploatarile
s-au oprit. Peisajul ramas, chiar si dupa interventia brutala a omului,
e deosebit de pitoresc.

Cam asta a fost tura noastra cu specific predominant cultural, in drum spre casa mai facem o opride de 3 ore la Paradisul Acvatic din Brasov ca sa ne dezmortim putin oasele in bazin dupa atata contemplare :)))

Mihai,

Sfarsit de vara in Fagaras

2009-09-30T11:06:35Z

Ultimul weekend din august si al verii si iesim din nou la munte, de data asta in Muntii Fagarasului in zona Capra; tura ce o stabilisem cu ceva saptamani in urma impreuna cu Viorel, urma sa ne vedem vineri seara langa Cabana Capra unde ne vom planta corturile.

Echipa s-a reunit din trei directii; noi (eu, Dia si Alex) din Otopeni, Viorel & copiii (Mihai, Mira si Andreea) si Costin cu nea Petre din Ploiesti in total 9 bucati .

Noi ajungem ultimii spre seara, ne intindem repede cortul pe langa mioarele ce pasteau in jurul nostru si ne pregatim de gratar,

ne strangem in jurul focului cu burtile pline la o cana de bere,

dimineata ne trezim devreme si ne pregatim rapid un mic dejun consistent,

fetele mele se lasa greu trezite,

suim cu masina pana la Lacul Balea unde lasam masina in parcarea mare de la iesirea din tunel si plecam pe traseu,

mergem deocamdata in umbra muntelui,

sus ni se dezvaluie lucirea Lacului Capra,

cei care campasera in jurul lacului isi strangeau corturile si se pregateau de traseu,

pe potecuta in sir indian sau in monom cum ar spune unii montaniarzi,

privesiltea oferita de masivitatea si inaltimea Fagarasului ne unge pe suflet,

la o scurta pauza de miere pe biscuite :))) ce bun!!!

la Fereastra suntem curiosi sa vedem ce viziune au Zmeii din ambele parti,

asa da televizor !!!

mai departe pe creste,

trecem si de partea numita la Trei Pasi de Moarte,

cateva cabluri si lanturi si am trecut,

si o capritza montanista :)))

urmeaza sa fac o mica filmare cu camera lui Vio,

ne continuam drumul,

ni se cam face foame si ne orientam spre un loc de masa,

transpirati si fericiti,

dupa creasta avem senzatia ca este un vulcan ce va erupe in cateva secunde,

o poza de grup dupa masa,

ajungem in dreptul Lacului Buda, rucsacul lui Vio are ca de obicei tricolorul arborat,

un moment de reculegere,

si la solicitarea majoritatii care nu era dornica sa doarma la Cabana Podragu facem cale intoarsa,

revedem peisajul de la dus dintr-un alt unghi,

regasim cablurile desigur in acelasi loc :)))

am avut noroc si de o vreme superba,

pe varfuri de creasta parem niste furnicutze :)))

cablurile sunt intr-o stare relativ buna,

Dia gaseste ceva interesant sa ne arate, nu mai tin minte ce!

palaria si ochelarii au fost de real ajutor pe soarele ce inca mai stralucea cu putere,

lasam in urma un peisaj de vis,

de la Fereastra Zmeilor ne incepem coborasul serpuit spre corturi,

in caldarusa Fundul Caprei gasim refugiul Fereastra Zmeilor curat si gata sa primeasca locatari in caz de nevoie. Ajungem la corturi unde ne asteapta nea Petre care ne duce cu masina pana la Balea sa ne recuperam masinile, urmeaza o masa de seara consistenta si un somn adanc,

dimineata ne sculam fara graba si ne apucam de strans corturile,

fetele hranesc magarusii de la stana cu paine si se amuza copios,

luam micul dejun la iarba verde, si plecam spre casa,

facem o halta si la Cetatea Poienari daca tot e in drum,

cetatea este bine intretinuta,

unele din personajele care ajung prin cetate ne indica apartenenta clara la curentul manelist, din pacate :((

la final ne oprim si la Manastirea Curtea de Arges chiar daca ploaia incepe sa isi faca simtita prezenta,

Mihai,

In Vestul Bucegilor

2009-09-07T15:51:27Z

De mult timp planuiam aceasta tura in partea de vest a Bucegilor cu plecare din Bran si cum timp nu am mai avut sa mergem in Parang am schimbat rapid planul cu o tura�de 3 zile in Bucegi.

Intram in�Bran si ne indreptam spre Poarta unde lasam si masina in parcarea de la baza partiei de schi si dupa 10' de echipare pornim in sus spre cabana Malaiesti pe traseul Clincea.

suim pe langa partia din Bran,

echipa mea de baza Geo si Dia,

dupa o bucata buna prin padure iesim in sfarsit in gol alpin,

peisajul este deosebit, aceasta parte de vest a Muntilor Bucegi este pentru mine cea mai frumosa si mai neumblata de turisti datorita lungimii traseelor,

suntem in prima treime a traseului, suntem odihniti si ne arde si de glume,

cei 2 strajeri la intrarea in Tara Minunilor :)))

la ce a ramas din lacul Tiganesti ne uitam cu atentie la cainii de la stana ce incep sa latre si sa se apropie amenintator de noi,

cand incepem sa coboram panta abrupta de deasupra cabanei Malaiesti pe langa cruce, Dia gaseste campioana fregutelor ce parea mai degraba o capsuna,

ajungem�fara sa ne mai punem�frontalele la�Cabana Malaiesti,

cate o ciorba de fasole acompaniata de visinata de acasa si la urma o mamaliga cu branza si carnati ne da senzatia potrivita,

dimineata ne trezim si ne pregatim intr-un ritm de vacanta,

dupa o masa copioasa o cafea este binevenita,

ne propunem o tura pana la Omu cu plecare prin Hornul Mare si intoarcere prin Bucsoiu - Brana Caprelor,

urcam spre a doua caldare glaciara a Malaiestiului,

suntem inconjurati de o cetate de stanci,

vreme mai buna nici ca se putea,

cele doua hornuri ni se infatiseaza in toata splendoarea lor,

noi o luam pe cel din dreapta - Hornul Mare al Malaiestilor,

incepem urcarea printre bolovani,

cand si cand mai gasim cate un cablu pe care e bine sa il eviti din cauza sarmelor care ies din el si a ruginii,

soimii patriei ...

inca putin si iesirea din horn este dupa colt,

lasam in urma caldarile si hornul,

de aici avem o plimbare "de vara" pana la Omu,

o intalnire cu capra neagra, nu singura de altfel, la intoarcere vom mai vedea 2 grupuri de capritze,

la Omu ca de obicei aglomeratie ca pe bulevard asa ca intram rapid sa luam o ciorba si o iahnie cu carnati la preturi cam piperate si portii mici ca sa nu zic minuscule si o luam din loc inapoi spre�Malaiesti,

pentru varietate desigur ca o luam pe alt drum - prin Bucsoiu si Brana Caprelor,

si a doua surpriza din acea zi dupa capritza neagra urmeaza sa ne vedem umbra proiectata pe un covor de ceata si �inconjurata intr-un halou de curcubeu,�ne-am gandit si noi ca numai Mami putea sa ne faca �aceste surprize "de dincolo", Dumnezeu sa o odihneasca in pace,

o luam la stanga pe Brana Caprelor,

poteca se strecoara pe la baza stancilor, nu e indicat drumul cand e vreme rea,

soarele ne incalzeste placut dupa vantul care ne-a racorit putin pe Bucsoiu,

ne apropiem de cabana,

trecem si o mica bucata echipata cu lant,

soarele se pregateste sa mearga la culcare,

ajungem la cabana odata cu inserarea, mancam ceva rapid si ne ducem la culcare,

diminata la micul dejun primim vizita cailor albi ce pasc langa cabana, interesati de ce se poate gasi de mancare prin cosurile de gunoi,

ne echipam rapid si plecam spre casa tot prin Hornul Mare,

pe horn intalnim "oaia belita" - la propriu de data asta, probabil�jucase rol de cina lui Mos Martin in noaptea ce trecuse,

peisajul cu care eram obisnuiti din ziua precedenta cu�mai putin soare�de data�asta,

ajunsi sus o luam pe cruce rosie la vale prin�Valea Gaura,

foarte interesanta aceasta Vale Gaura, pacat ca nu avem timp de zabovit prea mult,

avem privilegiu de a fi printre putinii care calca pe aici, pe drum am intalnit doar 3�grupuri: unul de spanioli, unul de elvetieni�si doar�unul de romani !!!

descataram bucatele mici cand cu fata cand cu spatele,

cu adevarat frumos este tot ce ne inconjoara,

iepurasii mei de munte,

mai avem si cate o bucata unde ne ajutam de cablurile fixe instalate,

in urma noastra incep sa se adune ceva nori pe creste,

lasam in urma�Valea Gaura ce aduna norii de ploaie deasupra,

pornim intins mai departe, de la Polite indicatorul ne arata cel putin inca 2 ore pana in Bran, nu pierdem timpul si o luam prin padure�mai departe; ajungem la masina destul de obositi dupa trei zile de ture sustinute doar Geo era�un�iepurasi zglobiu care topaia de colo, colo si zicea: parca am obosit putin :))) Ne dezechipam rapid si pornim spre casa cu o scurta oprire�sa mancam ceva in Bran si cum pornim cu masina incepe si ploaia,�asa noroc de vreme mai zic si eu:)))

Mihai,�

�

Calare pe Hutuli

2009-08-25T14:59:27Z

Daca tot suntem in Bucovina si avem ceva timp tragem o fuga la Herghelia Lucina locul in care s-a produs calul autentic romanesc HUTULUL, un adevarat cal de munte conceput pentru samar si calarie in munti.

Ajungem seara tarziu la Herghelie unde ii gasim pe Ovidiu si Mihalela care ne primesc la ei in cabanuta; inainte de culcare Ovidiu ne face o scurta vizita pe la grajdurile de armasari de prasila (grozave exemplare) si pe la prospetii nascuti - manzucii nou veniti pe lume si dupa o bere ne bagam la culcare.

ma scol de dimineata in jur de 6 nerabdator sa incalec, peisajul arata ca in Al 13 -lea razboinic - inainte de atacul inamicilor ,

aici am dormit,

asist la scoaterea cailor din padocuri si manarea lor catre pasuni

Hutulul nu este un cal spectaculos ca infatisare, mai mici de statura si robusti acesti cai sunt neobositi in munti,

doua iepe care au ceva de impartit se pun spate in spate si isi cara reciproc picioare, noroc ca nu sunt potcovite, altfel ar fi rezultat rani f. urate

ca si oamenii unii cai sunt mai linistiti si prefera solitudinea in locul socializarii excesive,

dupa mai bine de jumatate de ora si cu ajutorul ingrijitorului iapa isi recupereaza manzul care nu mai reusea sa iasa din tarc,

isi face aparitia afara si Dia somnoroasa,

echipati ca la rodeo pornim spre grajduri,

Mihaela este ghidul si instructorul nostru astazi,

un mic lacusor da un farmec aparte hergheliei,

in asteptarea iepelor,

intre doua ...

cele doua frumoase ce ne vor suporta in spate astazi,

un domn armasar ce i se alungise gatul (si nu numai :))) dupa iepele de langa,

Dia suie a doua oara in viata pe un cal, prima data cu o saptamana in urma la Hipodromul din Ploiesti a facut inaugurarea pe trapasul Sergiu, acum se imprieteneste cu o frumoasa si blanda roiaba Cal de Bucovina - o rasa putin mai masiva decat Hutulul,

si plecam la drum,

Dia isi revine din emotii si creaza o relatie foarte buna cu iapa ei,

iapa mea este o Hutula autentica care isi poarta cu mare maiestrie picioarele pe poteca de munte,

suntem insotiti si de o mica gasca de catei de la Herghelie,

intram rapid in ritm si mergem mai mult la trap, Mihaela se gandeste sa ne bage si la galop dar ii sugerez ca poate e cam mult pentru noi :)))

senzatia de intoarcere la origini este totala

cat vedem cu ochii sunt Obcinile Bucovinei si herghelia se intinde pe sute de hectare,

cand si cand o lasam mai moale nu pentru ca ar fi obositi caii (erau parca scosi din cutie permanent) ci pentru ca mai trebuia sa ne relaxam si noi putin,

avem parte si de o vreme superba,

m-am decis cand o sa am posibilitatea sa am un cal atunci Hutul o sa fie obligatoriu,

un scurt ragaz pentru caluti si pentru noi,

din nou pe cai,

coboram pe drumul Tatarilor si cum iapa mea este nepotcovita evit sa merg cu ea prin pietre, in schimb roaiba lui Dia are potcoave dar la vale isi taraste putin picioarele din spate, semn al diferentei de rasa intre Calul de Bucovina si Hutul,

bagam caii la grajduri pentru odihna lor dar si a noastra vreo doua ore,

te sinti aproape de sursa vietii in locuri ca acestea,

incalec doar de poza pe un armasar care chiar si la 20 de ani cati are pune probleme ingrijitorilor,

dupa pauza ne luam caii iar in primire si pornim la drum de data asta singuri, doar eu, Dia si iepele noastre,

deja ne simtim la un alt nivel :)))

fetele mele au mare grija una de alta,

mergem hai-hui pe unde vrem tinant cont sa nu mergem spre varful Lucina unde sunt armasarii,

cand la pas cand la trap,

cate un mic popas este binevenit,

cele 2 fete,

Dia isi incurajeaza permanent partenera,

am vrea sa ramanem aici definitiv !!!

in codrul verde...

la tura asta fac doar eu poze, Dia nu se simte foarte confortabil cu o singura mana pe darlogi,

am mers mai mult de data asta si roaiba lui Dia simte nevoia de inca o pauza,

viata printre urechile calului,

sunt oameni care vad asa ceva doar in wallpaper-ul din windows , este optiunea lor...

ne indreptam spre grajduri,

cerul si pamantul ne vor chema mereu,

gata, le-am parcat,

spre seara se lasa cu foc de tabara...

Mihai,

Rafting pe Bistrita

2009-08-25T13:41:52Z

De mult timp�ne doream sa incercam si raftingul, stiam ca la noi in tara se poate face doar pe 3 rauri: Jiu, Nera si Bistrita; si cum aveam ceva treaba pe la socri in Bucovina ne-am propus sa ajungem si pana la Vatra Dornei de unde se poate face rafting pe Bistrita.

Dupa cateva intrebari in stanga si in dreapta, Roxana mi-a recomandat pe cineva din Vatra Dornei care ne poate ajuta cu ceva informatii despre cine se ocupa acolo de rafting si asa am dat de baietii de la salvamont Petrica si Ionut.

Ne-am intalnit in jurul orei 10 dimineata la sediul Salvamont si dupa o scurta asteptare Petrica s-a intors cu partenerul nostru de rafting din acea zi James, un american care lucra ceva prin Irak si care spunea ca a facut� rafting pe la el in USA.

Ne-am suit in masina si am plecat in Cheile Zugrenilor unde urma sa fie startul,

foarte rapizi baietii s-au apucat sa pregateasca barca de rafting, una model mai mic de 6 persoane in care urma sa vaslim 4 adica io, Dia, americanul si cu Ionut care era si ghid si carmaci,

ne-am echipat si suntem gata de actiune,

barca e gata, fixam rucsacii de perne si ne lansam pe apa,

in mai putin de 5 minute dupa plecare americanul nostru intelege pe dos comenzile si vasleste de cateva ori in momentul in care nu trebuia, si reusim sa facem o ditamai p... in partea dreapta a barcii ( este prima data cand li se intampla in 4 ani de rafting baietilor de la salvamont) nu ne rasturnam, americanul se misca pe partea stanga a barcii care ramane unflata, vaslim rapid la mal unde ne asteapta Petrica

baietii nu pierd timpul, dezunfla rapid barca si Petrica pleaca sa aduca barca de rezerva,

pana apare Petrica, Ionut ne arata in apropiere Cascada Dracului care in ciuda aparentelor iarna formeaza un perete de gheata numai bun de catarat la pioleti si coltari,

apare si barca de rezerva si se reia procesul de umflare (mixt - cu un minicompresor pt. volum si la pompa pt. finalizarea presiunii

si din nou pe apa,

avem noroc de apa multa, tocmai pluase bine�cu cateva zile in urma :)))

sunt si la vasla (padela) si la aparatul foto pe care am reusit pana la urma sa nu il ud prea tare,

eu si americanu suntem pozitionati in fata barcii

peisajul este de vis,

trecem pe sub podete suspendate,

Dia este foarte bucuroasa si gusta din plin fenomenul,

Ionut ne povesteste despre ce ture grozave se pot face in acesti munti neumblati,

vacutele pasc linistite pe malurile Bistritei,

suntem amandoi foarte bucurosi�cu ocazia�descoperiri raftingului,

vaslim cu spor in apa destul de linistita,� ideala pentru un inceput in ale raftingului, doar partea de inceput si de sfarsit a traseului a fost� ceva mai tumultoasa,

ne apropiem de Toance, parte finala a traseului unde�aflasem Ionut ca va fi mai involburata apa, din pacate inca nu am pozele de acolo care au fost facute de Petrica de pe mal, atunci chiar nu era loc de pozat,

intalnim si cate o insulita pe Bistrita,

ne apropiem de final...

gata, am tras barca la mal dupa ce am trecut de Toance, am parcurs aproxinmativ 23 Km in 2ore si jumate,

la indicatia baietilor mergem sa mancam la Casa Bucovineana unde atmosfera este este calduroasa si la propriu si la figurat,

ciorba radauteana incheie intr-un mod foarte gustos tura noastra de rafting,

Mihai,

Cross Country cu Geo

2009-08-13T14:53:45Z

Intentia a fost sa ne adunam mai multi la o tura de biciclit prin campiile si padurile din jurul Bucurestiului, asa ca am dat ceva sfoara in tara pe batesaua si pe un grup de pe linkedin, din aproape 400 de membrii cat insumau cele 2 grupuri in final am participat la tura doar eu si juniorul meu, Geo.

Daca tot nu au venit si altii am hotarat cu Geo sa facem o tura mai speciala cum o gandisem cu ceva timp in urma adica cu campare unde ne prinde noaptea.

zis si facut ne-am echipat biklele cu ce aveam nevoie sa campam (cort, saci de dormit, izoprene...)

si am plecat din Otopeni de la ai mei de acasa vineri dupa amiaza pe la 18.00,

pornim pe strada pietruita si in curand trecem la drumul de pamant, cu ceva opriri de alimentare,

inceputul drumului il stiam fiind parcurs de multe ori, pentru rest am zis ca e bun si GPS-ul,

campul era o splendoare multicolora,

era o caldura placuta la ora aceea,

mergem o bucata scurta pe langa linia ferata,

avem ocazia sa vedem cateva grupuri de prepelite care ies speriate de vocile noastre din iarba inalta, vor urma alte intalniri interesante pe care nu am reusit sa le fotografiez din cauza rapiditatii cu care s-au desfasurat; am vazut 6 uli, un soim, 2 pupeze, un pui de caprioara si un iepure de camp,

ne apropiem de zone pe care nu le mai parcursesem pana atunci,

Geo a fost responsabil cu caratul izoprenelor,

pe langa o padurice tanara,

seara se apropie si tantarii devin tot mai insistenti asa ca ne luam haine cu maneca lunga,

am zarit si un posibil loc de campare,

soarele la apus,

este cazul sa ma ocup repede de campare,

am instalat cortul si Geo aranjeaza izoprenele si sacii,

caii nostri nu au nevoie nici de apa nici de fan :)))

langa cort este un sant, un loc perfect pentru focul nostru de tabara,

fumul tine o perioada tantarii la distanta,

scopul focului a fost o coptura de cartofi si ceapa baloasa... foarte gustos,

dormim bine si ma trezesc putin dupa ivirea zorilor in ciripit de pasarele,

il las pe Geo sa se mai odihneasca putin,

ne strangem bagajele,

si suntem gata de plecare,

in urma noastra doar urmele pasilor si doua maini de cenusa,

plecam mai departe pe un alt drum pentru diversitate,

peisajul este deosebit in racoarea diminetii,

o intalnire cu floarea soarelui,

si cu Margelatu'

floricele pe campii...

descoperim un traseu interesant pe la poala padurii,

mai avem putin si am ajuns inapoi, in total am parcurs 32Km, intr-o tura apreciata de Geo ca ar fi fost perfecta daca nu ar fi fost tantarii.

Mihai

Curmatura pe cod galben

2009-08-10T16:47:19Z

Dupa ce l-am luat pe Geo din tabara Aventurierii din Carpati, fiind vineri am hotarat sa ne petrecem weekend-ul tot in Crai la Cabana Curmatura. Am implicat in treaba asta fam. Bucica adica Adi si Roxana si inca 2 bucati de Mihai (Mitroi si Iliescu) cu care ne-am dat intalnire in fata cabanei Gura Raului.

Ploua mocaneste cand ne-am gasit in fata cabanei si pana ne-am aranjat putin rucsacii ploaia s-a oprit,

am pornit la drum, unii chiar in premiera in genul asta de iesire, dupa ce in saptamana ce tocmai trecuse au fost ceva studii intense de echipament (rucsaci, bocanci, pereline), prietenii stiu de ce :)))

alimentam la fantana lui Botorog,

incepem urcusul pe langa fantana pe banda galbena,

Geo este in forma maxima dupa tabara ce tocmai s-a incheiat,

mai luam si cate o pauza,

in poiana Zanoaga vacutele pasc linistite,

Bucegii ni se arata maestuosi

Geo parca s-ar gandi la o tura calare pe roib,

ajungem la cabana,

Adi, Roxana si cei doi Mihai se cazeaza in cabana, team Barbu prefera ca de obicei cortul,

a doua zi de dimineata soarele ne zambeste cu prietenie,

ne intindem la o masa copioasa,

nici unul nu a baut inca cafeaua,

suntem gata de tura,

consultam putin harta,

Geo ca de obicei ar fi dornic si de catarare,

in punctul de belvedere gasca baietilor,

si Team Barbu,

o intalnire cu Garofita Pietrei Craiului

datorita norilor ce se aduna pe creasta hotaram sa suim pe Piatra Mica,

drumul este placut,

in stanga zarim valea ce duce in Plaiul Foii,

si in dreapta putem vedea pana departe,

poteca se strecoara printre stanci,

mai apare si cate un maner artificial,

un scurt popas de o ciocolata si un mar,

in intalnim si pe Buda Norocos,

pe creasta foarte probabil ca ploua deja,

ne continuam drumul prin jnepenis,

am ajuns si la cruce,

coboram pe punct albastru,

incepe sa picure,

suntem serviti de Mihai ca la restaurant cu un pateu vegetal intr-o mica pauza la intrarea in poiana Zanoaga,

ploaia deja nu ne mai da pace,

luam o gura de aer la streasina cabanei,

este momentul pepenelui carat cu mare truda de Mihai I., prietenii stiu de ce :)))

urmeaza si ceva mai consistent din categoria slow food: o ciorba si o mamaliga cu branza,

baietii si fetele de la CPNT ne delecteaza cu cantece la chitara pana seara tarziu,

ne delectam cu un wist o timisoreana si cate un gat de palinca, unii sunt de-a dreptul abstinenti :))) iarasi prietenii stiu de ce :)))

ni se inchid ochii si ne retragem in cort,

dimineata ploaia isi continua activitatea inceputa de cu seara ca sa confirme codul galben anutat, noroc ca am amplasat bine cortul si avem doar ceva apa pe veranda :)))

starangem rapid cortul pe ploaie si ne echipam de plecare in cabana,

plecam spre Zarnesti de data asta prin Prapastii,

apa raului iese adesea din matca si trebuie sa facem si putin slalom, dupa ce iesim din Prapastii pana sa ajungem la fantana ne intalnim cu cineva care ne ia in camioneta pana la Gura Raului, mare noroc pe noi mai ales ca mai jos de fantana apa iesise bine din albie si putea ajunge si pana la genunchi.

http://www.youtube.com/watch?v=QZuKOQYkIU4

un mic filmuletz despre cum mai curge apa la vale cateodata, si nu e pe departe tot ce poate !!!

dupa ce ne recuperam masinile pe care era foarte aproape sa ni le indiguiasca cu pietris un excavator in incercarea lui de a opri apa ce se revarsa peste tot, facem o oprire la vila Bran pentru o gustare traditionala...

Mihai,

Geo in tabara Aventurierii din Carpati

2009-07-28T15:10:19Z

Dupa ce au plecat parintii, am ramas in Plaiul Foii cu cei de la Tumba care imi si oferisera locul gratuit in tabara Aventurierii din Carpati in urma participarii mele la concursul pe teme montane, chiar e adevarat, am castigat ceva important la un concurs, primul meu castig!

Ne-am mai jucat putin apoi ne-am luat rucsacii in spate si am pornit de la Cabana Plaiul Foii pe drumul spre Refugiul Spirlea.

Dupa ce am trecut de exploatarea forestiera am mai mers cateva minute, am traversat un parau pe bustean si am ajuns la locul de campare. Am fost repartizati pe corturi si ne-am apucat sa le montam, eu cu Alex si cu Tudor ne-am apucat de montat cortul nostru,

Ne-am instalat in cort si asteptam cuminti ce urmeaza sa se intample,

Privelistea ce ni se arata in fata este grozava,

Daca am terminat cu corturile ne apucam de strans lemne de foc,

invatam de la Tudor Mare cum sa facem focul de tabara,

Mustafa este bucatarul sef si lucreaza cu scule numai de marca :)))

la lasarea noptii pregatim si frigaruile,

ciorba e gata si ne punem pe mancat din toate pozitiile,

a doua zi Tudor ne initiaza in citirea hartii si a busolei,

Tudor incearca si producerea focului cu ajutorul arcului fara prea mare succes din pacate,

plecam cu Tudor in prima tura de acomodare in jurul taberei, Piatra Craiului se contureaza mai bine,

facem plinul cu apa de la izvor,

ceva mai sus ni se deschide o priveliste de vis,

la tabara ne impartim in echipe si incepem jocurile, trenuletul orb in care doar ultimul vede e amuzant,

trecem si pe bustean legati la ochi cu ajutorul unui bat de sprijun,

ziua urmatoare plecam iar in tura printre picaturi ,in refugiu ne simtim ca acasa,

urcam o panta de grohotis,

ne mai odihnim putin,

si lui Azor ii este sete,

ne impartim in 2 grupuri, ei coboara pentru ca nu prea ii mai tin puterile,

un al doilea grup printre care ma numar si eu suim mai departe pe lanturi inspre Varful La Om, unde aprope ca ajungem, norii grei ce se lasa ne conving insa sa coboram inainte de atingerea varfului,

la tabara incepem batalia cu pistoalele de apa, Sanziana arbitreaza batalia,

suntem gata de actiune,

nu scapa nici Ana-Maria,

dupa atata apa trebuie sa pregatim si focul pentru masa,

mai stam si la povesti,

pregatirile de masa sunt in toi,

cine este mai tare in tragerea corzii ?

Tudor ne prezinta coarda si utilizarile ei,

ne continuam drumul

Tudor ne organizeaza in echipe pentru cautarea unor elemente din trusa medicala ascunse in poiana,

cautam cu atentie peste tot,

la rascruce de drumuri,

un scurt popas in padure,

soarele la apus lumineaza grozav peretele de calcar al Pietrei Craiului,

mirosul de carnita ne gadila placut narile,

ultima zi, strangem corturile, intre timp apar si parintii mei,

poza de grup la final, MULTUMESC INCA O DATA ECHIPEI TUMBA IN FRUNTE CU ANA-MARIA !!! A FOST O TABARA GROZAVA

este momentul sa ma despart de noi prieteni pe care i-am cunoscut in tabara,

ramai cu bine tabare draga, ne vom revedea la anul, poate in tabara de echitatie, tot am inceput de curand sa prind drag si de cai,

ne oprim putin la Cabana Plaiul Foii pentru o ciorba de fasole in paine inainte de a ne indrepta spre Gura Raului unde ne vom intalni cu Adi &Co pentru a merge la Curmatura - este vineri si pentru parintii mei incepe weekend-ul.

Geo,

Bike in Plaiul Foii

2009-07-14T15:25:56Z

�� Am primit vestea ca Geo este fericitul castigator al unei tabere gratuite�in Piatra Craiului pe 27 iunie, cu o saptamana inainte de inceperea taberei, initial se clasase pe locul doi am inteles de la Ana-Maria(organizatoarea taberei Aventurierii in Carpati) in urma concursului la care participase si Geo prin raspunsurile la ceva intrebari pe teme montane dar copilul declarat castigator a renuntat in final asa ca Geo merge in tabara.

�� Am schimbat rapid planurile, Geo trebuia sa plece la tara la Humoreni si ambii bunici au venit dupa el dar s-au intors tot singurei, au mai schimbat si ei putin aerul, am anulat iesirea in Parang planificata si am hotarat ca o data cu transportarea lui Geo in Plaiul Foii unde urma sa fie preluat de cei de la Tumba pentru tabara sa facem si o tura cu bicicletele cu o zi mai devreme.

�� Componentii trupei noi trei(subsemnatul-Mihai, Dia, Geo) si �Marian cu noua achizitie - Dana, plecam cu 2 masini, noi din Otopeni, Marian cu mandra din Ploiesti, pe drum Sisi (uitasem de ea) o catelusa ciuaua de 12 ani a produs ceva evenimente nefavorabile la inceput de la curbe si ulterior prin balegile din Plai de vreo doua ori :))) cam naspa pt Marian si Dana.

��Ajunsi in Plaiul Foii parcam la intersectie langa fierarie unde asistam la potcovirea unui cal si din greseala am stres pozele respective, si acum imi pare rau, dam jos biklele dupa masini si o luam pe drumul spre Spirlea.

ne acomodam cu bicicletele mai ales cei aflati la inceput de drum (a se citi Dana primul rand)

Dia a facut progrese evidente de la prima tura montana pe bike in Prapastiile Zarnestilor de anul trecut si ma bucur tare pentru ea dar si pentru mine ca data trecuta am avut tot frigiderul plin :)))

la exploatarea forestiera facem cale intoarsa, Geo se uita cu atentie la Dana daca a prins cum se face cu franele :)))

capul rautatilor in prim plan, in planul din spate cativa oameni care spargeu lemne la exploatare coordonati de o femeie (f frumos imbracata: tricou alb, sapca alba Nike, pantaloni trening de firma) care dadea la baros mai abitir ca toti,

apa e f. necesara,

Marian si nelipsitele lui colburi de pe bicicleta din Norvegia,

la vale nu e ca la deal, la fel iarna nu-i ca vara :)))

Dia nu mai are problema sa isi dea drumul la vale si mai in viteza,

Dana calare pe o mini bike cu roti de 24'

am ajuns din nou la fierarie unde mai astepta cuminte calutul proaspat potcovit,

luam o scurta pauza de o pruna si de reorganizare din care rezulta 2 echipe: profesionistii adica Io si Geo (denumita si Blue2) si amatorii: Marian, Dana si Dia (zisa si Slow3),

o luam spre Rudarita, io cu Geo inainte (aparatul foto ramane la mine, asa ca doar noi o sa fim in poze pana ne reunim), ceilalti 3 mai incet si mai putin,

Geo cu Craiul in spate,

panorama e superba,

drmul urca intr-o panta lina,

mergem dupa GPS, nu ca ne-ar ajuta cu ceva :)))

suntem insotiti de raul Birsa Grosetului

trecem pe langa alta exploatare forestiera,

inotam putin si in noroi,

Team Blue2

ne mai si odihnim,

drumul ne este blocat,

ce facem tati? ne intoarcem oricum se face tarziu,

alta treaba la vale...

ne mai adapostim putin cand incepe sa picure mai tare,

dupa recuperarea celor trei din echipa incepatorilor gasim rapid un loc de campare langa rau si cu vizibilitate maxima la Crai si instalam� corturile grabititi de foame si de norii ce ne dau tarcoale,

in asteptarea fripturii...

ploaia care tocmai incepe este la un pas sa ne stinga focul si sa ne trimita la conserve :(

reusim sa pacalim ploaia si ma instalez confortabil alaturi de un Beks si Noroc in functia de Grataragiu Principal (formarea mea de baza:)

team Barbu in asteptare...

se pregateste si focul de tabara

Marian e hotarat sa faca totul scobitori

soarele la apus ne ofera o priveliste de neuitat asupra Craiului

in sfarsit ne punem burtile la cale

cum focul nostru de tabara nu se prea da aprins, aducem alt bustean mai uscat si ma apuc si io de facut scobitori

s-a lasat noaptea, focul trozneste si noi bem bere in jurul lui

dimineata soarele ne zambeste din toata inima

ne adunam rapid la micul - marele dejun

Geo este gata de inceperea taberei Aventurierii din Carpati organizata de Tumba (http://www.tumba.ro )

la Cabana Plaiul Foii il predau� pe Geo celor de la Tumba (Ana-Maria, Tudor ...) acomodarea e f. rapida cu instructorii si ceilalti copii

initial ne gandeam sa margem o fuga si pana in Prapastii unde se organiza ceva eveniment cu salvamontistii si alpinistii veterani dar cum norii de ploaie isi faceau iar simtita prezenta o luam usurel spre casa.

Mihai

Martisor 2009 in Crai

2009-07-07T15:47:33Z

Cum 1 martie a cazut anul acesta duminica, am zis sa sa il sarbatorim intr-un loc special cum este Piatra Craiului. Zis si facut, ne suim in masina si dupa aproximativ 4 ore parcam in fata cabanei Gura Raului.

ne tragem bocancii si parazapezile si plecam la drum, afara era ceva zapada si inca mai fulguia

incepem sa suim pe langa fantana pe BG

ne mai odihnim putin

ocazional, mai apare si fotograful in poze

avem si noi apa dar nu se compara cu cea de izvor

iepurasii mei

la soare te poti uita dar la mandra ba...

la Curmatura suntem asteptati la poarta cabanei de gazde :)))

si studiati cu atentie

in cabana pana este gata mamaliga cu branza ne gasim de lucru fiecare. Dia studiaza hatra Pietrei Craiului, Geo obtine un punctaj superior la ceva jocuri pe telefon si io ma bag in seama cu un grup de 4 baieti, (cu Catalin am pastrat llegatura)

Catalin este cel din dreapta, langa el este Cristi, ei au venit mult mai pregatiti decat noi si au urcat mai sus de cabana, (poza de la Catalin)

afara paza este asigurata

dupa ce ne punem burtile la cale si stam o bucata de timp la un pahar de vorba si de vin cu baiatii mergem in camera unde e cald si bine

dupa nopte se ivesc zorile,

somnoroase pasarele...

ne e cam foame si ne grabim spre sala de mese cu alimentara ad-hoc din punga si sprijinul a ceva ceai si cafea de la cabana

ne-am echipat si o pornim in jos de data asta prin Prapastii, Geo propune o solutie inedita: sa o luam direct la vale :)))

Catalin si Cristi au dormit in cort, cu echipamentul potrivit e o treaba care merita incercata...

ne luam la revedere de la cabana pana la urmatoarea intalnire

martisorul nostru

am si ochelari, polar... si GPS pe deasupra, nu ca nu ar fi marcaj da' vroiam sa vad ce arata Atlasul Geografic al Romaniei a lu' Garmin - adica ROAD- si ultima varianta, de toata jena fie vorba intre noi, noroc ca nu prea are de ce sa imi para rau de bani; da' lasa ca gasesc io o varianta de hata mai ok, (pentru posesorii de Garmin am auzit ca exista ceva de la Open Maps; http://openmaps.eu/download/garminmanager, nu am apucat inca sa o probez dar am auzit lucruri bune despre ce au facut baietii aia)

ajunsi in Prapastiile Zarnestilor unii ar vrea sa dea o catarare la liber :)))

soarele straluceste cu putere, peisajul e superb

este 1 Martie si Dia prezinta martisorul favorit (de la sotu')

continuam agale prin chei cascand ochii mari la peretii de calcar impodobiti cu zapada

ne apropiem de iesire

cam astea au fost si Prapastiile....

o gura de apa la fantana lui Botorog si intr-un sfert de ora ajungem la masina care este ok. Ne schimbam si plecam.

Cum este devreme ne hotaram sa facem si escala planificata la Paradisul Acvatic din Brasov - foatre ok am descoperit, incepand cu vestiare si dusuri si terminand cu bazine pt. toate categoriile ( copii, aquagim, cu apa rece pt. dupa sauna, cu cominicare afara, olimpic cu trambuline si platforma), 4 tipuri de� sauna, topogane cu apa, masaj, oameni amabili - parca nu am fi in Romania. Seara tarziu ajungem acasa in timp util datorita inspiratiei de a ocoli balamucul de duminica seara de pe Valea Prahovei prin varianta Cheia.

Mihai

Pe cai !!!

2009-07-02T12:44:21Z

�Nu a trecut mult dupa aflarea vestii ca finu' Iulian si-a luat cal (iapa mai exact - Szabrina pe nume) si mergem iute la Ploiesti pe 23.05�sa vedem mandretea de cal - semipursange am inteles, adusa de pe la Oradea si provenita din Ungaria- cal de sport unguresc (s-ar numi rasa).

� La hipodrom�ajungem echipa mare:�finii Iulian, Georgiana si Maxi, Marian cu tovarasa Dana (prospat indragostitzi) + noi - eu, Dia, Geo si Alex (nepoata- multi nu ii dau 18 ani si o intreaba la restaurant de buletin- in realitate are 22 si tocmai ce a terminat facultatea) mare iubitoare de cai (a plans cand tata socru l-a�vandut pe Cristi -un cal tinerel care a facut mai multe boroboatze printre care ultima l-a si muscat).

�� Ne cam era foame asa ca la vechiului hipodrom lasat acum in paragina am gasit o terasa unde am luat cate ceva de ale gurii

baietilor le era cam sete da nu am luat-o pe bere sa nu creeam impresie proasta calului,

in sfarsit ne urnim spre grajduri,

Iulian aduce iapa,

o frumusete apreciaza toata lumea,

copii incearca sa ademeneasca niste ponei,

Alex se rade cu Evelina :)))

Geo incepe sa se familiarizeze cu Bujorel (zis si Buzopel)

Iulian il ajuta si pe Maxi sa faca cunostinta cu renumitul Buzopel,

se da militaria jos din pod,

Alex face inaugurarea... a mai calarit ea ceva mai ales fara sa :))) apropo pt. personalitatile interesate e alone in momentul de fata si primeste oferte pe adresa: alexandra_boico@yahoo.com�:)))

e in elementul ei,

Geo ia haturile singur,

se descurca chiar foarte bine cu Buzopel,

daca e nevoie aplica si mici corectii,

e randul meu s-o iau pe Szabrina,

ma prind repede despre ce e vorba,

nici la trap nu sunt dificultati,

si vorba cantecului "tot ce las in urma mea e fum"

nasa si fina putin triste, din motive obiective ele nu pot participa activ la obosirea calului,

intra si Marian pe felie,

urmeaza Dana,

ea nu vrea sa oboseasca bietul animal,

ma sui din nou de data asta fara manej si plec in imprejurimi,

ma intorc in trap,

si lui fina ii e draga dar nu o recunoaste inca deschis (prietenii stiu de ce:)))

pozna de tablou,

dupa atata calarie parca merge o bere si-un desert,

pe seara mergem la fini acasa in Ploiesti�si se lasa cu mici,

dantuieli,

si desigur bere,

pe unii ii loveste somnul mai repede...

Mihai

Scuba diving

2009-07-01T15:59:03Z

Cum sa te initiezi in taina scufundarilor ?

� Mi-am pus aceasta intrebare de mai multe ori numai ca acum chiar m-am straduit putin sa ii gasesc si rezolvarea potrivita. �� In august o sa plecam in Corfu si cum la mare ma pasioneaza un singur lucru - scufundarea am decis ca trebuie sa ajung in Corfu cu deprinderile si cunostintele�de scufundare cel putin a unui scafandru incepator.

�� Dupa o scurta incursiune in internet am aflat ca cel mai ok in cazul meu este sa fac un curs de OWD -�la ScubaDiver Center (www.scubadiver.ro), scurt - 1 saptamana, la obiect: 2 sedinte teorie, o scufundare la bazin si 4 scufundari in mare.

�� Zis si facut dupa cateva telefoane si mailuri am aflat tot modul de organizare si m-am prezentat la curs pe 16.06.09, primele 2 sedinte au fost de teorie la Preoteasa foarte la obiect dupa care a urmat prima intrare in apa cu echipament la bazinul Floreasca iar sambata si duminica(20-21.06)�mergem sa ne scufundam in mare la�Eforie Sud�- Capul Turcului mai exact.

�� Experienta a fost una deosebita din toate punctele de vedere (mai putin poate vizibilitatea din apa marii care nu ne-a dat voie sa vedem mare lucru) instructorul Ionut Buncea�a fost in permanenta peste asteptari; MULTUMIM INCA O DATA IONUT!!!

�� Nu o sa continui ca intr-o telenovela, o sa las putin imaginile sa vorbeasca (despre intrarea si iesirea din apa :)))

Inainte de prima scufundare in mare poza de inceput cu steagul NAUI

si intram...

cu apa pana la piept ne punem labele sprijinindu-ne de buddy

dupa ce terminam scufundarea mai e cazul sa si iesim, pentru copii de pe plaja suntem atractia principala

ne dezechipam tot cu ajutorul lui buddy (partenerul de scufundare),

chiar daca in aparenta nu pare scufundarea este o activitate de echipa

ne echipam din nou si o luam de la capat...

scafandrul de maine, juniorul Geo abia astepta sa mai creasca putin sa poata trece si el de la snorkeling la scufundarea in costum complet,

a doua zi o continuam la fel, apa e parca putin mai limpede si mai calda 19 grade (sambata aproximativ 16 grade) oricum nu conteaza cu un costum de neopren pe tine de 7mm, exercitiile sunt mai complexe si noi ne descurcam mai bine,

iesim din nou... pacat ca turma are si o oaie neagra (nu spui cine:) - nu apare in imagine ,care nu prea intelege� ideea de echipa in scufundare; atentie pentru cei care sunteti la inceput in ale scufundarii cu ce buddy va scufundati daca a aveti cele mai mici dubii refuzati sa intrati cu respectivul,

Geo ma intampina la fiecare iesire, inoata pana la mine si vrea sa afle cat mai multe in legatura cu echipamentul de scufundare si cu ce am facut sub apa,

a patra scufundare si parca si cea mai reusita o facem intrand prin pasul uriasului de pe dig, din pacate nu m-am gandit sa o chem pe Dia sa ne pozeze si iesim spre seara in jur de ora 20,

a fost chiar o experienta deosebita, un prim pas spre descoperirea tainelor din adancuri,

la final sunt destul de obosit dar very happy si alaturi de mine Dia care m-a sustinut 200% in tot demersul si bine inteles a imortalizat toate mometele cu aparatul foto,

MULTUMESC DIA CA ESTI LANGA MINE�INTODEAUNA�INDIFERENT DE IDEEA NASTRUSNICA CARE O AM :)))

Mihai